Home > Etnopsihologie vulgara > De ce am iubit, vom iubi si vom taia copacii

De ce am iubit, vom iubi si vom taia copacii

La scoala ne-au invatat despre comuniunea om-natura. De-a lungul istoriei, in timp ce, in alte stari de constiinta alegorica, oamenii rai care ne amenintau granita inventau, construiau si adunau avutiile zonei, razesii nostri organizau cenacluri de poezie cu tema: Otraviti fantanile! si descopereau o tehnica inovatoare de agricultura: Arderea Recoltei.

Sportul national al tarii a fost fuga in munti. Care-i spilu, bre, cu muntele asta?

Traditia istorica a fugii in munti, cu radacina patrata extrasa din negura istorica a identitatii nationale, pentru care micul, sarmaua si berea au devenit piloni de rezistenta, este continuata cu indarjire si astazi. Asa se intampla peste tot: o practica bazata pe o nevoie initiala este ritualizata de urmasii urmasilor nostri, devenind un mod festiv de celebrare si de continuitate a comunitatii si un motiv concret pentru frecat manganu cu burta la soare.

Si, nu exista uichend lasat de Bunul Dumnezeu, in care sa nu ne vedem confratii de sange fugarind cate o veverita prin vreun parc national si apoi asezand altarul prea fumegator, transfigurat din motive firesti in gratar (simbolul rezista),  in mijlocul poianei. Apoi, cand se lasa seara si lumina se tupileste in intuneric spre alte meleaguri, neorazesii se apropie de focul facut din vreo cabana si, impartasind frateste o sticla de uiscana cumparata pe combinatie, isi comemoreaza stramosii prin cantece si jocuri a caror tema principala este: Futu-i ma-sa de dusman!

Hai, ba, ca or murit toti dusmanii! Cine-i mare barosan? Barosan de barosan?  Suntem barosani, sa moara mamaaa! Am spart, ba! Acu’ facem ce vrea pula noastra! In continuare se vomita la greu pe ce-a mai ramas din cabana arsa, se bate o femeie (prima care are norocu sa fie langa tine) si se violeaza o capra neagra, in timp ce bajetii te trage in poza, ca sa ai ce povesti cu tovarsii de-acasa: io-te, ba, ce nebun am ars-o la munte! Poza, o asezi musai langa aia facuta cu telefonu’ in oglinda din baie, in care apareti tu si cu Isus venit in vizita da pa net. Valoarea trage la valoare, ce pula mea…

Spaima nationala, patrunsa in gene, dupa atata amar de veacuri si febra musculura provocata de urcatul in munti, este razbunata de contemporanii care au cules roadele strategiei meseriase si nemaintalnite a inaintasilor.

Bun. Pe astia i-am lamurit: dupa secole de fuga cu pantalonii in vine au si ei chef sa o arda ca greii pe munte.

Da ce-or fi facut ai de demult cand ajungeau acolo sus? Paaaai, mai frigeau o caprioara,  ii scuipau in cap pe fraierii care campasera mai jos, mai puneau de-o septica, mai una mica pe deal, de unde si vorba “pula calului in varful dealului”. Da, la un moment dat, nu ti se ia?

Nu, taticu’! Cand iti petreci juma de viata alergand spre niste bolovani, apai incepe sa-ti placa natura, nu gluma! Apropo, in munti e umbra multa, pentru ca, in munti, e plin de copaci. Si, acum, ne apropiem de divulgarea unui mare mister care a scobit multa durere si neliniste in narile multor doctori si academicieni docenti.

Iata, dragi comeseni…Marine, intoarce, ba, micu’, ca-l mai mananca ma-ta dup-aia! Asa, deci, iata ce se petrecea in munti, pe vremea cand je era un razes nenascut, iar ai batrani o ardeau cu sumanu si cusma  asezata smechereste pe o parte, pe partea cuibului.

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. September 8, 2010 at 11:25

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: