haideti pe ei (x2)

haideti pe ei, pe floarea lor!

m-a intrebat gagica-mea ce facem de valentines day. ea nu stiu ce-o sa faca, dar eu…(recomand full screen)

PS: toti suntem cocosi cu tastatura in mana…da, mamico’! am rezervat broscuta mea fermecata! si flori, da…

si mi-era o foame…

totu’ a inceput in ziua cand mi-am pus o soseta de-un fel si alta cu bart simpson. primele minute m-am simtit ca un idiot, dupa aia mi s-a parut misto, ca atunci cand scrii fuck the system pe cartea de istorie sub statuia lui goga. chestia e ca pe masura ce am inceput sa le port diferit am inceput sa le spal diferit si acum port doar soseste desperecheate.

zilele trecute am trecut pe langa un mosulica care plutea zambind printre ochiurile de gheata. Avea ochelari aurii, parul alb, mana stanga in ghips si o radiografie proaspata in sacosa. Mirosea a liniste de spital si a portocale.

vine primavara, eu castig bani putini in continuare si am nevoie de alta bicicleta.

super frog saves tokyo

“One might also say that I am the total sum of all frogs.  Nonetheless, this does nothing to change the fact that I am a frog.  Anyone claiming that I am not a frog would be a dirty liar.  I would smash such a person to bits!”

Frog fell silent watching Katagiri and waiting until his words had sunk in.  Then he went on:“Please don’t misunderstand me, though.  I feel no personal animosity toward Worm.  I don’t see him as the embodiment of evil.  Not that I would want to be his friend, either: I just think that as far as the world is concerned, it is, in a sense, all right for a being like him to exist.  The world is like a great big overcoat, and it needs pockets of various shapes and sizes.  But right at the moment, Worm has reached the point where he is too dangerous to ignore.  With all the different kinds of hatred he has absorbed and stored inside himself over the years, his heart and body have swollen to gargantuan proportions—bigger than ever before.  And to make matters worse, last month’s Kobe earthquake shook him out of the deep sleep he was enjoying.  He experienced a revelation inspired by his profound rage: It was time now for him, too, to cause a massive earthquake, and he’d do it here, in Tokyo.  I know what I’m talking about, Mr. Katagiri: I have received reliable information on the timing and scale of the earthquake from some of my best bug friends.”

de baieti numai de bine

cu tastatura pe piept si lumanarea aprinsa la timp in orele de educatie fizica. cu privirea intarita de privarea de calciu a pantofilor de sicriu’ deschis in gura aia cu dintii inclestati pe inoxu’ de care te legi dimineata. cu lingura de gat si ochii atarnati de pretentii sociale elevate. cu buzunaru’ lins de mana pe care a muscat-o cainele hranit bine. la stana de jale pe tripuri naturale:

nu pot sa explic

ma limiteaza limbajul

ca o mantra

din paradisul pierdut

PS: aici putem sa-i vedem pe acesti cantautori povestind despre experientele formatoare ale personalitatii multiple.

E trip, jur!

dragostea are sfarcuri tari de zeita egipteana. cand o gasesti stii. cand stii, te guduri pentru ca ai gasit-o. asa s-a intamplat si cu maestrul tripolino care a zis un da hotarat in fata autoritatii statale astazi in jurul orei 13.

fratica, sa fie intr-un ceas bun!

PS: in timpul festivitatilor au fost exprimate urmatoarele vorbe de duh: regiunea slanina, supernem si linge-mi verigheta. ce nebuni suntem )

veni, vedi…

…si vici mai incolo ca imi citeste gagica blogu’.

flacai, am descoperit filonu’ neatins! am supt lapte de la sfarcul roz si rotund al universului si cred ca ma mai bag la o tura. deci, in principiu, ca sa agati tre’ sa dai drumu la buzunar, sa scoti portofelul ala slefuit cu sudoarea mintii (fruntii) si sa zici: hai, baiatu, sho pe ele! hai, taticu! ia-le, ma, sho pe ele! si portofelu’ o sa o arda cum stie el mai bine: gol si excitat in fata unor mimoze, vopsite in pele de turturica, care fie casca plictisite (daca n-o ai de 25 de cm nu ma bag, tu chiar nu vezi cat pot sa deschid eu gura?) sau clipocesc cu zambetul intr-un pahar colorat de trascau’: pasiunea mea este shoppingul… sa mori tu! a mea este fututul, hai, te bagi? si toata lumea-n pula mea te linge in ureche , ca nu se aude decat: sdam dagadam dagadam stam dam – ma cheama ioana…oana? ioana! pai si nu vrei sa te futi? Asta vrem sa intrebam cu totii, da’ asa ar fi prea simplu si toti fashionishtii si maharii de club si producatorii de bautura si de rape drugs ar ramane fara obiectu’ muncii.

Cum ziceam: am gasit filonul si el, in mortii ma-sii – ca de mult il caut, este situat la BCU si nu costa nimic. inalte, slabe, mici, mari, cu par, fara par, toate claie peste gramada peste carti, intr-o liniste contemplativa si, sa mor io, dupa trei ore de citit parascoveniile lu un nene din care o sa dea examen, daca nu d-abia asteapta sa auda: nu te supara, n-ai si tu un pix?

deci, muie hipopotamilor cu lant de mall si muie fandositelor cu nas mare, pudrat ca un caine in calduri! faceti dragoste iar nu razboi, portofelu’ e cu noi! Baieti, muncitoresc, cu ochelaru’ pe nas, inainte!

PS: Cat de misto e transa aia cand esti concentrat numai pe ce faci. e minunat de fantastica: nu te gandesti la nimic in afara de lucru’ ala pe care-l faci (…poate te mai uiti la un fund – doua, trei secunde…asa sa mai zambesti putin). dar in rest,  no worries, no bullshit, gen: aoleu, cat mai am, sa moara mama! ma duc sa fumez ca-s nervos! nu vezi ca-mi plesneste perineu? ia uite-l, ba, si pe asta, tu-i candela ma-sii, cat de alambicat scrie!

Va las cu o melodie care face toti banii: freaky time!

mic dejun belgian (cu oameni)

Sa ne imaginam acest cantecel al maestrului, cantautorului, luceafar al cantecului de jale – Mihai Constantinescu cantat de acesti domni

Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam

1

2 (formatarea lu’ peste)

Edit: pentru sectiunea de mai jos trebuie sa-i aducem multumiri gogosarului de la notre dame: sa traiesti, pisoi! ma bucur ca ne traim starea!

“Copil eu sunt si imi doresc
Pe cineva ca tine sa-ntalnesc
Cineva paros si bun
Cu marsupiu si san
Ce chiar de-n lume a plecat
Si multe vise a’realizat
Niciodata n-a uitat
Dupa litri de trotil
Ca a fost si el copil”

kick it!

uite asa o ard eu cand ma dedublez: ca un gigolo slefuit de o masina de spalat Elena – un labrador cu glanda mare si nervoasa, gata sa ma iau la tranta cu destinul: (omul si flaneaua) (acul si barbosul) = electroclash de la noi, de la Contesti!

sicilly

Dennis Hopper si Christopher Walken in True Romance – am revazut scena pe hot news ieri si am aflat ca hopper e pe moarte. e una din scenele mele preferate si, din punctul meu de vedere, se ia la tranta cu orice dialog din pulp fiction: “I’m the Anti-Christ. You got me in a vendetta kind of mood. You tell the angels in heaven you never seen evil so singularly personified as you did in the face of the man who killed you.”

Si sa nu uitam de: guys who need a haircut si weapon of choice (bad guys are mean dancers). pam pam pam pam, Pam Pam Pam, pam pam pam pam pam. Life is all about rhythm (is a dancer).

Ca sa o citez pe intrusctoarea unei lectii de tango la care am asistat: Fetelor, puneti-o pe cici la treaba! Ja, Man! That’s what me is thinking about all the time…Respect!

foggy sunday

ca o bucata mare de halvita din care ai muscat prea mult. pe tren era cald, acum ea e calda si se intinde de la caldura. e sacoul mare cu trese pe umar, sunt bomboanele fermecate care se topeau in gura (stuguri multi!) si prelata aia mare de doc. tu stii foarte bine cum era, tu erai acolo. si daca praful era caldut si daca scaunele alea pufoase erau acolo si daca ma vedeai prin geamul inghetat al trenului, acum de ce taci?

PS: sunt mandru de mahmureala mea, de cearcanele mele, de ficatul meu de tanchist, de cuiele cu care agat tablouri prin casa, da asa mi-e un sooomn